Robert si Serena

Robert si Serena


A fost o data, prin iunie, o sirena adevarata, de vreo 6 ani jumate, blonda , cu ochi albastri ca cerul,si cu un cap mai inalta decat Robert.

Acea sirena a fost observata de fi-miu,ca v-am spus ca vede tot, mai ales fetite care se balacesc pe o insulita proaspat aparatuta , dupa o noapte furtunoasa pe mare. O poveste de peisaj, nu alta.

Vede si baieti dar se pare ca a inceput sa se activeze incostient beculetul ascuns pentru fetite frumoase. Cam devreme dar asta e, astia fac parte din generatia pe repede inainte, pana la urma omuletul din dotare cauta un partener de joaca misto, nu sotie pe vecie. Si ce-i frumos , e frumos!

Il vad ca o scaneaza. Eu ii zic du-te ma si vorbeste cu ea, el de acolo nu ma duc ca e prea frumoasa pentru mine. La auzul acestor vesti despre propria persoana a lu’ fi-miu am inceput sa am sentimente amestecate. Ia dezvolta subiectul copilule ce devine interesant, cum adica e prea frumoasa pentru tine? E prea frumoasa sa se joace cu tine? Joaca nu tine de frumusete. Pai e frumoasa rau de tot, zice fi-miu. Eu de acolo, hai curaj si vorbeste cu ea ca nu exista om frumos sau urat , nu la 6 ani , in orice caz. Nu ca,mi-e rusine. Eh asta e alta treaba, hai ca te ajuta mami. Mi-am luat cei doi baieti din dotare si am pornit spre sirena . Robert se inrosea , se balbaia, pe mine ma bufnea rasul,dar ma abtineam si eram happy ca eram martor la ce se intampla si ca fi-miu cel mare impartaseste cu mine setimente de genul asta. Ii explic ca e un baietel minunat, destept si de ce, si ca merita tot ce e mai bun pe lumea asta si sa nu il mai aud ca are o impresie atat de proasta despre sine ca ca sky its the limit, ma supar si sa nu ii mai fie rusine, pentru ca un buna, intre doi copii, nu a facut rau nimanui pana acum.

Si ajungem la sirena. Ma,frumoasa , si desteapta si pusa pe joaca. Bunica din dotare un pic stresata si uimita de relatia Patrick-Robert, dar misto ca om , s-a relaxat si dansa in 5 minute. Robert s-a jucat cu Serena 2 ore , in stilul propriu zbuciumat, si ei i-a placut, Patrick s-a bagat si el seama si uite asa ne-am gasit parteneri de chit-chat si de joaca vara asta.

Ce am invatat de la micuta sirena: ca in vama e misto, ca a fost cu mami si cu tati, ca avea codita din ata la care tinea mult , si ca bine am facut , cand l-am facut pe Patrick, eu cu tasu’ , ca ea se plicti singura si tare si-ar fi dorit un fratior sau o surioara. And yeps, she liked me, mi-a dat o scoica super speciala, gasita pe plaja, cadou, pe care o pastram.

Despre cum a fost in vama, data viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.